"Fiindca si coordonatorii, si colaboratorii adunati оn jurul publicatiei erau si sunt niste oameni liberi, nedispusi sa-si mladieze gandurile dupa contradictoriile vanturi ce agita atmosfera momentului, unele pur si simplu ucigatoare pentru fragila noastra constitutie, si, cu atat mai putin, sa si le scoata la mezat. Оnsa istoria s-a repetat, cu deosebirea ca, de asta data, nu atat orientarea publicatiei i-a pregatit disparitia, cat gelozia piticilor cu ifose de Gulliveri, nevoiti sa ia act de roadele unei initiative pe care nu si-o puteau revendica."
Dublul asasinat din strada Universitatii
Acum 70 de ani, la оnceput de ianuarie, aparea la Iasi, sub conducerea lui M. Sadoveanu, G. Toparceanu si Gr. T. Popa, оn format modest, de carte, revista "Оnsemnari iesene". Cumintenia оnfatisarii era parca menita sa puna si mai bine оn valoare densitatea cuprinsului. Оntr-un Iasi destul de anost publicistic la vremea aceea, "Оnsemnarile iesene" reоnviau interesul pentru dezbaterea de idei si literatura de calitate, adunand оn jurul initiatorilor, ce nu mai aveau nevoie de recomandare, condeie de prima marime ale epocii. Iar interventiile colaboratorilor i-au asigurat de la оnceput statutul unei voci ferme si clare, ce trebuia luata оn seama pana si atunci cand nu-i оmpartaseai vederile. Fiindca si оntemeietorii, si cei care li s-au alaturat erau niste oameni liberi, nedispusi sa-si mladieze gandurile dupa contradictoriile vanturi ce agitau atmosfera momentului si, cu atat mai putin, sa si le scoata la mezat. Mai cu seama aceasta rectitudine ideologica, niciodata dezmintita, avea sa-i faca revistei – initial chenzinala, apoi lunara – viata amara, conducand, оn cele din urma, la suprimarea ei. Numarul din 1 noiembrie 1940, care avea sa fie si ultimul, nici nu se gaseste оn colectiile bibliotecilor, doar Biblioteca Centrala Univ
