- Daca discutia noastra ar avea loc peste vreo 50 de ani, ce greutate ar mai avea numele lui Mircea Eliade? - Au trecut mai putin de cincizeci de ani de cand Eliade era salutat in America drept "un Einstein al istoriei religiilor". Prin carti precum "Samanismul" sau "Yoga. Nemurire si libertate", el ramane un clasic al istoriei religiilor si al indianisticii. Insa atat omul, cat si o buna parte din opera sa se afla astazi sub semnul intrebarii. Pe terenul insusi al istoriei religiilor, in mediile academice americane si europene, Eliade nu mai este o referinta obligatorie si aceasta nu doar din cauza acuzatiilor aduse optiunilor sale politice din tinerete. El a trebuit sa suporte inca din timpul vietii o critica stiintifica a operei sale care s-a amplificat pana astazi. Critica politica, putin importanta la inceput, s-a dezvoltat abia dupa moartea lui Eliade. Aceste doua demersuri critice au facut ca legitimitatea academica a lui Eliade sa fie mult diminuata astazi fata de anii 1960-1970. Insasi disciplina istoriei religiilor este, in ultimii ani, cel putin in Statele Unite, unde Eliade a redefinit-o din temelii, o disciplina in criza. Cu toate acestea, la toamna, Universitatea din Chicago va organiza un mare colocviu international "Mircea Eliade" pentru a comemora 20 de ani de la disparitia savantului. Pe de alta parte, cartile sale continua sa fie tiparite, mai ales in editii de buzunar, si sunt deci citite de un public relativ larg atat in Statele Unite, cat si in Europa. Tradus in optsprezece limbi in timpul vietii sale, a continuat sa fie descoperit in ultimele doua decenii in tari unde fusese foarte putin sau chiar deloc tiparit ca Cehia, Slovacia, Rusia, Finlanda, Bulgaria. Dincolo de toate acestea, numele lui Eliade ramane, fara indoiala, legat de un moment important in istoria istoriei religiilor, cu deosebire in Statele Unite. Un moment care a ramas insa in