Ar fi o mare eroare sa credem ca decizia Comisiei juridice a Camerei, avizul negativ dat cererii de perchezitie a dlui Nastase, nu poate fi evaluata decit dupa un criteriu partizan sau ad hominem. Sigur, formal, parlamentarii pot vota cum vor, sint supusi numai propriei constiinte.

Practic sint supusi numai indicatiilor de partid, asta atunci cind constiinta nu le spune ca, indiferent de pozitia oficiala a partidului lor, o Justitie prea libera ar putea ajunge si la ei. Rolul imunitatii parlamentare la perchezitie este sa ofere o protectie suplimentara membrilor Parlamentului fata de eventuale abuzuri ale celorlalte puteri ale statului.

Decizia de mentinere a imunitatii trebuie sa fie luata de Parlament daca are motive suficiente sa creada ca procesul penal declansat impotriva unuia dintre membrii sai este frivol, ca acuzatiile sau indiciile oferite nu sint indeajuns de temeinice incit sa justifice perchezitia.

Or, Comisia nu a stabilit nici un astfel de argument pentru a respinge cererea de perchezitie conform acestor criterii. Dl Nastase a tinut un discurs foarte lung, continind o lista foarte scurta de argumente care pot fi luate in considerare. A repetat ca DNA ar fi neconstitutional.

Este un argument usor demontabil, si asta fara sa amintesc ca dl Nastase avea o parere perfect opusa despre PNA. Functionarea si competenta DNA sint stabilite de lege. Or, asa cum persoanele sint prezumate nevinovate pina cind printr-un proces formal nu se demonstreaza contrariul, legile sint prezumate constitutionale pina cind printr-un proces formal nu se stabileste contrariul.

Acest proces nu este nici sarcina dlui Nastase, nici a Biroului Permanent, nici a Comisiei juridice.

Este exclusiv sarcina Curtii Constitutionale. Dl Nastase a mai spus ca este victima unui abuz, fara sa ofere alte detalii, fara sa spun