"The Sunshine Play" se joaca noaptea. Iata unul dintre paradoxurile care se vor risipi, tocmai pentru ca noaptea-i sfetnic bun. Insomniacii sunt: Voicu Radescu, Peca Stefan, Ana Margineanu, Isabela Neamtu, Daniel Popa, Ina Isbasescu, Cosmin Selesi.
Pe principiul "am luat de la piata un kil de cirese negre, care erau rosii pentru ca erau verzi", duminica asta va prezentam Teatrul Luni, care are reprezentatii lunea, miercurea si joia, la TNB, Sala 99. Nu-mi propun sa fac aici monografia Teatrului Luni de la Green Hours (desi merita cu prisosinta una), nici sa-i "perii" pe vreunul dintre cei responsabili cu succesul spectacolului "The Sunshine Play", fie ca se numesc Voicu Radescu, Peca Stefan, Ana Margineanu, Isabela Neamtu, Daniel Popa, Ina Isbasescu sau Cosmin Selesi.
COMENTARII. Am mai scris despre ei si-o sa mai scriu, chiar daca-mi voi atrage oprobriul din partea fanilor teatrului institutionalizat, oricat de proaste ar fi piesele pe care ei le vad acolo, oricat de fara chemare ar fi actorii care "joaca". Ciudat lucru, dar deloc intamplator, asa cum imi place mie sa cred ca vin toate-n viata, este ceea ce-am trait mai deunazi la un spectacol de balet.
Cuvantul de ordine: prafuit. Genul spectacolului: teapa. Punctul culminant: un balerin (?) trecut bine de 100 de kile si de-a doua tinerete, care dupa ce-a purtat pe umeri vreo 5 metri o demoazela care, daca avea 40 de kile, abia mai respira. Mai aparea din cand in cand intr-o parte sau alta a scenei, mergand incetisor-intepenit spre o balerina, care-i mai insufletea tonusul. Evident, publicul a trecut de la panica (bietul batranel parea sa-si dea duhul dupa cate-o pirueta) la hohote de ras nestavilit (s-a incapatanat sa vina la aplauze, fiind pesemne convins ca lumea il aplauda doar pe el). Am ras si eu (se zice ca-s o persoana cu simtul umorului), a ras o sala-ntreaga, au ras si cei in compania ca
