Nu stim cum se va fi simtit Heath Ledger cand filma aproape simultan doua roluri diametral opuse: Casanova, din pelicula omonima, si Ennis Del Mar, din Brokeback Mountain. In primul il intruchipeaza pe idolul femeilor, simbolul istoric al seducatorului infailibil, amantul perfect, in timp ce in celalalt este un cowboy homosexual.

In ambele filme iubeste, se indragosteste, dar in mod cu totul si cu totul diferit. Ma intreb insa ce vor intelege spectatorii romani, care au bafta ca aceste doua filme sa ruleze simultan in cinematografe.

Cum sa mai ofteze jumatatea feminina a salii la aparitia lui Casanova - fie vorba intre noi, Ledger nu este nici pe departe cea mai fericita alegere pentru acest rol -, cand din afisul alaturat, de la intrarea in cinematograf, le zambea distant Ennis, cu privirea aceea complice, folosita pe post de scuza universala cand nu-ti convin avansurile unei doamne: "I’m gay"?

Trebuie ca actorul australian s-a aflat anul trecut la mare stramtoare financiara, daca a acceptat ambele roluri. Ce-o fi fost insa in mintea lui Hallström cand l-a distribuit pe Heath? Pentru ca era evident ca Brokeback Mountain putea sa fie si o porcarie de film, si tot facea valva in toata lumea, ca doar acum homosexualii sunt o moda si, mai mult, un etalon in toate domeniile.

Altminteri, filmul sau este unul cinstit, chit ca scenariul nu a pornit, asa cum s-a intamplat cu versiunea din anii ’70 a lui Fellini, de la autobiografia lui Giacomo Casanova. O comedie corecta, in care insa punctele de atractie sunt si vor ramane rolurile secundare si scenografia.

Jeremy Irons se pare ca s-a specializat in roluri mici, sau chiar aparitii episodice, care insa adauga o savoare incontestabila filmelor respective, iar atmosfera venetiana este chiar captivanta.

Insuficient insa, pentru ca filmul nu este un documenta