2006, tot în şcoala noastră", după cum precizează cu mândrie directorul unităţii, profesorul Pavel Liviu.La 10.20, împărţiţi în două clase - începători şi avansaţi - cei 2006, tot în şcoala noastră", după cum precizează cu mândrie directorul unităţii, profesorul Pavel Liviu.
La 10.20, împărţiţi în două clase - începători şi avansaţi - cei nouăsprezece copii, de la a III-a şi până la a X-a, se-apucă de subiecte: au de tradus cuvinte şi texte din rromani în română şi invers, trebuie să identifice forme de plural şi singular pentru câteva cuvinte, să exprime posesia şi să conjuge verbe. Pe-afară, profesorii însoţitori îşi fac griji şi-şi fac de vorbă. Tache Lepădatu, de la Colegiul Economic Viilor, are-n sală trei elevi "începători", dar predă rromani la nouăzeci de liceeni de etnie rromă. "Îi învăţ mai întâi cuvinte familiare, părţi anatomice, feluri de mâncare... Unii vin cu ceva din familie, dar majoritatea sunt necunoscători de limbă. Rromii s-au ferit multă vreme să-şi decline identitatea, aşa că n-au vrut să-şi înveţe copiii limba rromani". "Părinţii au fost foarte greu de convins", recunoaşte şi profesoara Lavinia Pencea, de la şcoala nr.1. "Îmi tot spuneau:
Noi am încercat să nu le dăm limba, de ce să vină la ore, că din cauza ei sunt marginalizaţi, n-o să le folosească la nimic...
". După strădanii serioase, Lavinia are acum şaptezeci şi nouă de elevi şi cinci reprezentanţi la "municipală". "Eu i-am învăţat pe copii limba standard, nu cum se vorbeşte în comunitate. Că noi avem dialectele noastre: ursăreşti, căldărăreşti, ciobotăreşti, ciurăreşti... Oricum, limba standard e mai apropiată de dialectul ursăresc", zice Ionela Petre, care predă rromani la trei şcoli din sectorul 5. "Ba nu, limba standard urmează dialectul căldărăresc", sare profesorul Lepădatu. "Eu cu cine am vorbit am vorbit mai mult ursărească. Am încercat să vorbesc căldărăreşte