Dupa o vara de dat la peste, pescarii Deltei schimba valurile apelor cu mustatile stufului. De sute de ani, recoltarea stufului, trecand din ascutisul tarpanului in botul tehnologiei, asigura supravietuirea deltenilor in fata biciului iernii. Desi arhaic, obiceiul nu s-a pierdut in negurile uitarii. Viata la stuf

Dupa o vara de dat la peste, pescarii Deltei schimba valurile apelor cu mustatile stufului. De sute de ani, recoltarea stufului, trecand din ascutisul tarpanului in botul tehnologiei, asigura supravietuirea deltenilor in fata biciului iernii. Desi arhaic, obiceiul nu s-a pierdut in negurile uitarii.

Priviti ce imparatie! Taramul pe care Dumnezeu l-a lasat cu puterea Sa numai in partea asta de lume: Delta Dunarii. La sud de bratul Sf. Gheorghe, in zona complexului lagunar Razim - Sinoie, un drum de tara manjeste timid un taram auriu: patria stufului. Peisaje inrudite, dar atat de di-ferite in fiecare zare, iar in departare, cand iti faci ochii mici, poti sa vezi marea si-a doua culoare a locului: albastrul dulce. Din loc in loc, imensitatea e intrerupta de pistrui maronii - maldare de stuf recoltate, trantite in depozite construite in aer liber. La o privire naiva, te duc cu gandul la niste sate de indieni. Ici si colo, la colturi, masinarii ciudate - tractoare cu roti de Formula 1 - duc maldarele la depozit, in vreme ce in stufaris, nevazuti, alti monstri de metal reteaza stuful si-l prefac in maldare. Secuii au uitat de cand se taie stuful pe meleagurile de la marginea marii, dar oamenii au avut grija sa intinereasca obiceiul, pe care acum il practica mai mult cu mijloace moderne.

PNEURI CU JOASA PRESIUNE. In rasaritul anului, zapada este putina in Delta. Pe plaiurile de la marginea marii, singurul stapan e vantul si-al sau bici inghetat. Nu e usor s-ajungi la stuf. Se poate merge cu masina, dar numai pana la un punct. Apoi, numai cu