- Intoarcerea refulatului
Am putea spune ca, dupa societatea de supravietuire din timpul comunismului tardiv ceausist, s-a nascut la noi o societate de recuperare a ceea ce acesta a reprimat. Un psihanalist ar preciza chiar ca, din 1990 incoace, traim o necontenita intoarcere a refulatului: acum domina consumismul, individualismul si cinismul, pentru ca ele s-au intors in forta ca valori reprimate mai inainte de saracia, colectivismul si ipocrizia dictate de ceausism. Nu neg acest fapt, nici nu exclud explicatia subiacenta. Afirm doar ca, 16 ani mai tirziu, societatea romaneasca nu mai poate trai numai prin „recuperare“ si ca, in al doilea rind, nu aceasta este ingrijoratoare, ci permanentizarea ei, reproducerea la noile generatii care nu au trait represiunea comunista.
La 16 ani dupa incheierea unei traume istorice, o societate incepe sa functioneze conform unei dinamici proprii, si scuza refularii nu mai este decit un simptom al unor probleme mult mai profunde.
- Capitalismul salbatic
Mi se va replica, apoi, ca nu este vorba de un fenomen numai romanesc: in societatile avansate, totul se judeca in functie de succes, norma este pragmatismul, competitia si permisibilitatea, iar cinismul nu este decit inevitabilul lor companion. De ce fac eu atunci atita caz de existenta in Romania a ceva ce este mai curind general si, deci, inevitabil? As raspunde ca in Romania de azi, spre deosebire de alte tari si perioade, nu existenta, ci monopolul cinismului este ingrijorator, faptul ca nu i se (mai) opune nici un alt tip de comportament public si ca nu este promovata nici o alternativa de valori. As spune atunci ca ceea ce caracterizeaza Romania de astazi nu este venirea la capitalismul de astazi occidental, ci revenirea la niste forme de „capitalism salbatic“ acolo inexistente, dar pe care noi le reluam din traditia secolului al XIX-lea.
