Fiecare regim se razboies-te cu statuia lui Caragiale. Sub Constantinescu, ne-nea Iancu a plecat de la Cartea Romaneasca in Ma-ria Rosetti. Sub Iliescu, s-a mutat la Teatrul National. Sub Basescu, la loc coman-da. Fiecare mutare: fanfare, paranghelie.Curat murdar! In 1957, sculptorul Constantin Baraski s-a gandit ca i-ar pica de o ciorba suplimentara daca l-ar turna in bronz pe Lenin. Voia sa participe la concursul pentru statuia taticului comunismului din fata Casei Scanteii.
A pierdut concursul, dar, fiindca tot muncise, l-a transformat pe Lenin in Caragiale. A pus o capatana cu palarie si ochelari pe corpul rusului si a iesit dramaturgul nostru national. In epoca, statuia nu a fost prea apreciata, dar fiindca Baraski era bine vazut politic, opera a fost cumparata de stat si insurubata temeinic in curtea Editurii Cartea Romaneasca din Strada General Berthelot.
CONU IANCU LA PLIMBARE. Statuia a ramas acolo, nederanjata de nimeni pana in anul de gratie 1998, cand fostii proprietari au recuperat imobilul si au invitat calduros Ministerul Culturii sa le ia scriitorul din ograda. I-a oferit azil politic primarul Sectorului 2, Neculai Ontanu, care scarpinadu-se pe sub basca, si-a adus aminte ca undeva pe Strada Maria Rosetti exista o casa in care a locuit sau mancat ceva la un moment dat Caragiale. Asa ca lucratura lui Baraski a tronat vreo patru ani intr-un scuar de langa placa memoriala de pe casa cu pricina. Devenita, evident, carciuma falita. In 2002, director al Teatrului National Bucuresti era Dinu Sararu. Manat si el de inspiratie, si gandind cu elan patriotic ca 2002 este "Anul Caragiale", a pus de o miscare. Dupa o intrevedere cu gogalturi amicale a batut palma cu primarul Neculai Ontanu. Intr-o noapte, cu macaraua, au saltat dramaturgul din bronz si l-au improprietarit peste vreun metru patrat de pamant in fata TNB. Estimp, PSD-ul a cazut, Sara
