Clar, politicienii nostri sunt mai buni ca ai lor.
Cand compari casele, masinile, conturile si aspiratiile politicianului de Dambovita vezi ca el este mai razbatator, mai adaptat economiei de piata decat politicianul de Tamisa sau de Sena. E drept, apele Dambovitei sunt mai tulburi si arunca la malul politicii jivine care pot trai si pe uscat, cu conditia sa se reintoarca la mandatul urmator in balta.
Topurile arata ca averile mari, scutite de control si impozite, sunt ale politicienilor. Ei cresc intr-un an de mandat, cat altii intr-o suta. Imunitatea se aplica si conturilor agonisite in ani de tocit bancile Parlamentului. Iar daca marii pesti, cum li se zice clientilor puiti pe langa scena politica, sunt discreti, bolile copilariei politice ii fac pe maharii din parlament sa-si exhibe jucariile lucioase la ore de maxima audienta.
Recent, un ziar a riscat si a publicat topul celor mai bogati 50 de politicieni. Sunt bogati dupa orice criteriu si ar face fata in orice anturaj fara sa para sarantoci. Oricum, daca socotelile sunt exacte, politicienii nostri sunt cei mai multi si mai bogati bugetari, sfidand statisticile care plaseaza Romania pe locuri codase cand e vorba despre venitul pe cap de locuitor. Nu e de colo sa reusesti in doua, trei mandate sa aduni sume cu sase sau sapte zerouri in coada, doar ca sa ridici mana la vot si sa frecventezi bufetul parlamentului.
Insa sumele bogatanilor politici sunt estimative. Au legatura cu ce scrie politicianul in declaratia de avere si interese, nu cu realitatea. Topul nu ia in calcul averile rudelor apropiate, ale caror surse se afla in talentul de cartita strangatoare al demnitarului.
Problema cu acesti bani nu este ca ei exista. Baietii ar fi putut strange cureaua, cum le cer ei romanilor, convertindu-si salariul in iaurt si salam cu paine. Insa salariile parlamentarilor nu sunt atat de mar
