Trei jurnale adunate de Maria von Rosen si Ingmar Bergman, traducere de Carmen Vioreanu, Editura "Vremea" (tel. 021/335.81.31), 280 pag., 170.000 lei.

Ingmar Bergman implineste anul acesta 88 de ani si e, de decenii, un idol al cinefililor din toata lumea. Capodoperele lui - Persona, Fragii salbatici, Strigate si soapte, Scene din viata conjugala, Fanny si Alexander sunt in programul permanent al cinematecilor si sunt reluate uneori si la televiziunile noastre. (E drept ca tarziu in noapte, fiindca alcatuitorii de programe desconsidera publicul cultivat, in fond si el platitor de abonament. Cineastii de geniu precum Bunuel, Fellini, Kurosawa, Tarkovski, Bergman sunt considerati buni doar pentru noctambuli, dupa ce amatorii de divertismente facile s-au culcat). Popularitatea mondiala a regizorului de film si teatru, a scenaristului si scriitorului suedez Ingmar Bergman ramane constanta insa. Oricat s-ar inmulti amatorii de pelicule comerciale, cu pirotehnii si batai, de peltele melodramatice si comedii stupide, temele majore ale lui Bergman - sensul vietii, Binele si Raul, credinta si tagada, incomunicabilitatea in cuplu -, tratate intr-un limbaj cinematografic propriu, continua sa marcheze pe viata generatii dupa generatii. Si atunci, cum sa nu te intereseze totul despre un asemenea artist care iti intra in constiinta si acolo ramane? Cartile lui autobiografice s-au tradus la noi pe la inceputul anilor 90, cand lumea era isterizata de politica, si ar trebui reeditate in editii mai ingrijite, caci ele aduc un spor de intelesuri subtile, si operei cinematografice. Bergman, asa cum se vede din propriile-i marturisiri, nu e un personaj comod. Perfectionist acaparat de munca lui, casatorit de mai multe ori si tata a 9 copii, n-a fost nici un sot, nici un tata atent. Natura nevrotica, anxioasa, egocentrica, obsedat de proiectele in curs, morocanos, avand nevoie