Juridic vorbind, "Dosarul Zambaccian" nu exista. Daca totul s-ar desfasura in acest spatiu legal, lucrurile ar fi repede lamurite, pentru ca intreaga ancheta a pornit fara probe si cu o incadrare ce frizeaza ridicolul. Eu nu ma confrunt insa cu anchetatori, ci cu actori, cu oameni care vin zi de zi la locuinta mea dupa ce se asigura ca au parte de publicul necesar. In momentul in care am invitat acasa ziaristii, una dintre temele supuse dezbaterii televizate suna cam asa: "Vizita presei la Nastase: exercitiu de imagine sau transparenta reala?". Nu pot sa ma laud ca am inteles foarte bine aceasta dihotomie, mai ales in cazul dat. De ce s-ar exclude una pe alta? Si, in fond, in ce ar consta "transparenta reala" in materie de locuinte personale? Folosim uneori anumite concepte in alte zone decat cele pentru care au fost inventate, transparenta se refera la acte politice, decizionale, la mecanisme ale puterii, niciodata la viata privata, unde ar putea fi vorba, mai degraba, de voyeurism... In mod normal nu exista datoria nimanui de a-si expune public spatiul intim.
Din pacate, familia noastra se confrunta cu o situatie anormala, in care viata noastra de zi cu zi e politizata sub pretext judiciar si spatiul in care locuim a devenit subiect de dezbatere, mai serios si mai acaparant decat o lege tinuta in sertar sau un contract plin cu clauze secrete. Mai mult, au fost atrasi in acest vartej penibil si vecinii.
A fost un exercitiu de imagine, a fost un moment de transparenta inedita, a fost, de fapt, un exercitiu de comunicare absolut necesara.
De ce ar fi ideea de "imagine" ceva nociv in cazul de fata? Impotriva mea se duce o batalie de imagine perfect orchestrata, care are ca scop distrugerea unei cariere politice. Juridic vorbind, "Dosarul Zambaccian" nu exista. Daca totul s-ar desfasura in acest spatiu legal, lucrurile ar fi repede lamurite, pentr