Valerian Diaconu, mureşean prin "adopţie"- cum îi place să se autodefinească – este de 32 de ani pictor bisericesc. Din anul 1974 de când a terminat Şcoala Superioară de Artă Monumentală de pe lângă Patriarhia Ortodoxă Română, a pictat sau a restaurat nenumărate lăcaşe de cult din ţară. Cu fiecare pictură sau restaurare realizată s-a simţit mai bogat sufleteşte. Înainte de toate însă, s-a simţit mai aproape de Dumnezeu.

Debutul său în profesia de pictor bisericesc atestat, a început cu trei ani de ucenicie pe lângă tatăl său, pictorul bisericesc Ion Diaconu. Apoi, timp de aproape patru ani au pictat împreună în condiţii de deplină egalitate. Asta pentru că tatăl – care împlinise aproape 75 de ani – nu dădea semne de oboseală şi încă mai urca pe schele pentru a picta. A venit însă la un moment dat şi rândul său. La început i-au fost încredinţate lucrări mai puţin pretenţioase, iar ulterior din ce în ce mai complexe, pentru că seriozitatea, priceperea şi promptitudinea cu care le executa l-au recomandat pentru aceasta. Biserici pictate sau restaurate în judeţele Vâlcea, Argeş, Olt, Dolj, Harghita, Sibiu, Alba, Maramureş şi Mureş constituie o carte de vizită impresionantă, dar şi un CV care de ani buni ţine loc de orice recomandare. Doar timpul, care pare că se comprimă, este problema lui Valerian Diaconu.

Riscurile meseriei

"A picta biserici nu înseamnă numai pricepere, spune Valerian Diaconu. Înseamnă în primul rând o pregătire pentru ceea ce urmează să faci. Şi acest lucru se realizează prin post şi rugăciune. Abia apoi putem să vorbim de calităţile personale şi de spiritul de echipă". Valerian Diaconu lucrează de trei ani cu o echipă de 3-4 ucenici repartizaţi de Comisia de Pictură de pe lângă Patriarhia Ortodoxă Română. Aceasta este regula pentru cei care doresc să devină pictori bisericeşti. Ucenicii sunt disciplinaţi, respectă zilele de post