In octombrie 2002, cand Mihai I implinea 81 de ani si era sarbatorit de lumea amestecata a tranzitiei in decorul poleit, de un kitsch strident, al Cotrocenilor, era de ajuns sa vezi silueta inalta si dreapta a regelui, langa aceea a gazdei sale, ca sa intelegi natura hibrida a noii Romanii. Retragandu-se din politica, regele a intrat in istorie. Atata vreme cat este cu noi, traim inca sub domnia inceputa in 1940, intr-o legatura pe care nimic n-a putut-o rupe cu tara veche. Intre timp, despre aceasta personalitate a istoriei romanesti si europene s-au scris carti. Ultima care s-a adaugat in raftul aproape plin al bibliotecii este biografia aparuta in Anglia anul trecut (Ivor Porter, Michael of Romania. The King and the Country, Sutton Publishing, 2005, 328 p.). Autorul, care a lucrat la ea vreo cincisprezece ani, este domnul care a scris Operation Autonomous, carte tradusa la noi mai demult, in care povesteste cu verva cum, parasutat in Romania la sfarsitul lui 1943, arestat si pazit de jandarmii generalului Vasiliu in loc sa fie predat Gestapo-ului, cifra si descifra corespondenta lui Antonescu cu comandamentul britanic al Fortelor Aliate de la Cairo. In 1947 mai era la legatia din Bucuresti, trecand prin curier diplomatic materiale confidentiale. Ivor Porter a fost deci martorul evenimentelor de la 23 august, intalnindu-l chiar in seara acelei zile pe Mihai I, iar in dimineata urmatoare pe Maniu. Pe acesta din urma l-a auzit spunand despre maresal: “Nu e un tradator, cu toate ca asa va fi tratat acum”. Isi aminteste si cuvintele tanarului rege, incarcate de emotia responsabilitatii asumate: “Sper ca am facut ce trebuie”. A fi fost acolo, atunci, este o experienta morala si istorica exceptionala.

Cartea este ceea ce se numeste “o biografie autorizata”. Ivor Porter a devenit un prieten al familiei regale, a fost la Versoix, a avut intre 1991-1992 convorbiri cu