ARTA SI KITSCH Frenezia cotidianului ne goleste de amintiri ca un aspirator. Le aruncam la cosul zilnic, plin cu reziduurile prezentului si angoasele viitorului, pe cale sa devenim niste desene fara umbre. Ce s-ar intampla insa daca am transforma neputinta de a ingheta timpul in opera de arta? Memoria in forma estetica, palpabila, susceptibila de a deveni ea insasi ruina? Am sti, probabil, mai bine cine suntem si de unde venim, impartasind geografii comune cu atatia altii asemenea. Cam asta face Serghei Bratkov, un artist rus prezent la Muzeul S.M.A.K. din Gent (Belgia), fara sa stie ce empatie poate trezi intr-un privitor cu acelasi sindrom al melancoliei conflictuale. Adica arhivand timpul cu spaima unui sinistrat atent la urmatoarea unda seismica.
"CAND NU VOM MAI FI COPIIâ¦"
Ca si mine, Serghei si-a trait copilaria si adolescenta in timpul comunismului. E un bagaj emotional si factual greu de transpus in imagini sau cuvinte pentru cei din afara experientei totalitare. Cum ar putea ei sa inteleaga savoarea unei ciocolate aduse prohibit din Elvetia, febra de a rasfoi o revista de benzi desenate "Pif", incantarea de a asculta in surdina o rapsodie de Queen, sau curiozitatea nesfarsita pentru orizonturi intrezarite doar la Teleenciclopedia? Ei bine, artistul materializeaza aceste memorii pentru un public inocent, facandu-si publice trairile si proiectiile cele mai intime de dupa cortina de fier a perioadei comuniste, in forma unei instalatii cu pagini de jurnal, pictura si afis propagandistic.
Ingalbenite si scorojite de vreme, paginile contin fotografii cu pionieri sau absolventi, taieturi din ziare si reviste, notatii textuale si desene glosand pe marginea lor. Desi par extrase la intamplare, ordinea expunerii le constrange sa reconstituie firul invizibil si imposibil al unei naratiuni cu sincope, de necuprins. Pictura care le insoteste ne
