Felul in care a inteles presedintele Basescu sa promoveze cele sase proiecte de lege referitoare la securitatea nationala este gresit. Alegerea de a trimite aceste proiecte de lege direct la comisiile Parlamentului, avind statut de documente secrete, pare, la o prima vedere, cit se poate de neinspirata. in primul rind, ea este absurda. De ce sa faci din niste proiecte de lege, un secret? Proiectele de lege, caci d’aia sint proiecte, mai intii trebuie dezbatute de societate. Dupa ce societatea, mass-media sau cei interesati au dezbatut, parlamentarii beneficiaza de mai multe argumente, de mai multe informatii, pot vedea mai limpede care sint optiunile si criticile.
Ei sint mai in masura si mai competenti sa trateze respectivele proiecte. De ce Traian Basescu nu a respectat aceasta logica? Oricum, se pare ca initiativa lui a fost zadarnicita. Premierul Tariceanu si liberalii s-au opus, mass-media a facut rost de proiectele in discutie (era evident ca asa o sa se intimple) si a prezentat cele mai controversate prevederi. Am putea spune ca Basescu a obtinut un efect contrar vointei lui: secretizind proiectele securitatii nationale (cu ajutorul CSAT), mai mult a atras atentia asupra lor, le-a scos in evidenta.
Aceasta este partea vizibila a aisbergului: Basescu a incercat sa faca in asa fel incit sa distraga atentia de la un aspect de fond mult mai grav. Practic pachetul de legi este „opera“ serviciilor secrete. in Romania este predominant modelul in care legile sint nasite chiar de catre institutiile care vegheaza si activeaza in domeniile/sectoarele respective. (De exemplu, cele mai multe initiative legislative privind educatia apartin Ministerului Educatiei.) Argumentul este ca acolo se gasesc concentrati cei mai buni specialisti in domeniul in cauza. Argumentul este fals. De fapt, acei „specialisti“ sint impregnati de filozofia si de modul
