Stagiunea 2005-2006 se inteteste. Puzderie de concerte comemorativ-omagiale. Multe nume sonore din istoria muzicii universale prinse intr-o schema de functionare a admiratiei oficializate, dar si gesturi binevenite de colegiala pretuire, acordate unor distinsi muzicieni romani. Regretatul Sergiu Comissiona, disparut dintre noi acum un an in Statele Unite, a beneficiat de un concert „In memoriam“ mai aparte la Ateneul Roman, cu concursul unor muzicieni americani, dirijorul Larry Livingstone avindu-l ca solist pe Shelly Berg, pianist de jazz dedat si la simfonic, intr-un program exotic cu aranjamente pe teme din Faure, Bill Evans si Beatles sub genericul Evanescent.

Personal nu gustam foarte tare genul „prelucrarilor“, dar americanii sint maestri la astfel de aranjamente si variatiuni. Ceea ce s-a si dovedit prin apetitul celor doi si cu stradania cuminte a meseriasilor din orchestra Filarmonicii, mai putin obisnuiti cu sonurile care faceau faima orchestrei lui Duke Ellington. Memoria lui Sergiu Comissiona a fost in largul ei in programul transcontinental oferit bucurestenilor. Astfel ca uvertura la opera Nabucco de Verdi si faimoasele Tablouri dintr-o expozitie ale lui Musorgski-Ravel au consonat sonor, amplu si vibrant, cu gindul tacut la marele muzician american de origine romana. Ne cerem scuze pentru o paranteza epic-evocatoare, dar si plina de miez, legata de numele lui Comissiona.

Povesteste el o patanie cu George Enescu. Era inainte de razboi, in plina efervescenta legionara. Maestrul urma sa dea un recital la Sala Dalles. in program avea si o piesa de Bloch, un compozitor apreciat de Enescu. Studentii bucuresteni, infierbintati de nationalismul care dadea in clocot, au transmis maestrului sa renunte la piesa „jidanului“. Enescu nu a dat nici un raspuns. Cind a venit rindul sa interpreteze piesa lui Bloch – care era o transcriptie pe