Simona CIOCULESCU
Printre carti si manuscrise
Editura Muzeul Literaturii Romane,
Bucuresti, 2005, 308 p.
Cercetator la Muzeul National al Literaturii Romane, Simona Cioculescu se numara printre extrem de putinii, astazi, istorici literari care se intereseaza de arhive si de colectii, cautind si descoperind in acestea documentul. De aici si numele, nu intimplator ales, al volumului de fata: Printre carti si manuscrise. Si, totodata, dubla pozitionare a autoarei: intre expunerea documentului inedit – deci oferta unui istoric literar care propune obiectiv spre cercetare si receptare o serie de inedite despre scriitori si epoca lor, transcriindu-le asa cum sint in original – si, pe de alta parte, implicarea subiectiva, a, intr-un fel, eseistului, care opereaza o selectie in multitudinea de documente, insotind manuscrisele de mici si subtile comentarii, de interpretari si sugestii de receptare. Lucru ce umanizeaza si ne apropie noua documente de cele mai multe ori depasite, clasate, uitate, dar si riscant, pe de alta parte, volumul putind fi privit ca usor neunitar din cauza prea marii varietati. Iata doar citeva capitole care, aparent, nu lasa loc unei mize unitare a volumului.
In primul capitol, Mihai Eminescu, articoli nepoliticosi, Simona Cioculescu se intoarce la publicistica eminesciana, la temele diverse alese de jurnalistul Eminescu, la varietatea de articole, de la editorial pina la polemica si opinie, cu tipuri diferite de discurs, si nu uita sa aduca in discutie din nou tonul extrem de vehement la adresa liberalismului, fara insa a redescoperi lucruri cu totul noi, ca la o noua lectura, concluzia fiind cea bine-cunoscuta ca vasta publicistica, atit de inegala totusi, a poetului este mai degraba demersul unei constiinte nelinistite. Testamentul lui Macedonski este de-a dreptul induiosator si aduce o echilibrare si o i