Victor Rebengiuc este nominalizat la Premiile UNITER de anul acesta, la sectiunea "cel mai bun actor in rol principal", pentru rolul Preobrajenski din spectacolul "Inima de caine", in regia lui Yuriy Kordonskiy.
Jurnalul National: Domnule Rebengiuc, iar ati comis-o! Ati fost din nou nominalizat la Premiile UNITER! Victor Rebengiuc: (Rade) Da, a cazut magareata pe mine!
O fi cazut, dar nu-i intamplator! De cativa ani incoace, ati tot fost nominalizat si premiat. Ati declarat ca tot ce va doriti e sa ajungeti un mare actor. Spectatorii va iubesc, criticii va contrazic. Toti stim ca sunteti un mare actor... Nu-i adevarat, ca premiile nu ti se dau pentru ca esti un mare actor, ci pentru ca ai reusit sa fii bine intr-un anumit rol. Asta nu-nseamna ca ai fost perfect.
Dar e cineva perfect? Pai, noi catre asta tindem. Eu asta vreau.
Tindem, dar pentru noi, muritorii, perfectiunea nu exista si, chiar de-ar exista, ar fi foarte greu de suportat. Nu se stie daca exista sau nu, ea trebuie cautata. Daca o gasim, e bine, daca nu, nu. Si daca o atingem, nu dureaza mult, e clar. Nu-mi place sa-mi spuna cineva "Maestre". Ma simt prost, pentru ca...
Pentru ca poate credeti ca-i o linguseala? Ei or fi sinceri... Nu, nu. Sunt oameni care-mi spun asa si care n-au interesul sa ma linguseasca... Categoric ca-s sinceri! Probabil ca-i un soi de idee ca cineva care-i mai in varsta si face o meserie cum e asta a mea e "maestru". Ce sa fac, imi creeaza o stare de disconfort asta cu "Maestre". Sa-mi spuna... nene sau neica! (rade)
Ce simtiti cand luati un premiu? Un premiu se refera la realizarea pe care o izbutesti intr-un rol. Totul la asta se rezuma. Asta nu-nseamna ca trebuie sa ma cred un mare actor sau mai destept decat altii. Inseamna doar ca-n cursa asta am castigat eu. Si-atat. In schimb, unui rol reusit, pentru care iau premiu, poa
