Au trecut sapte ani de la adoptarea monedei euro. A fost un pas urias pentru Europa, care a dus in cele din urma la crearea unei Uniuni Economice si Monetare functionale. Desi la baza sa a stat un Pact de Crestere si Stabilitate, care a presupus indeplinirea anumitor conditii, extrem de riguroase, zona euro a continuat sa fie strabatuta de mari diferente, inclusiv de crize (precum cele din vara trecuta, cand Italia, Portugalia si Germania vorbeau chiar de o posibila iesire din zona). Altfel spus, moneda euro a avut castigatorii si perdantii sai. Unii au avut posibilitatea de a profita din plin de noua deviza, pe cand altii nu. Aceasta problema este cu atat mai stringenta si mai importanta cu cat o parte a noilor membri UE (Slovenia, Lituania si Estonia) preseaza la ora actuala Bruxelles-ul pentru a trece la euro, pe cand o alta parte asteapta anul urmator.

Un studiu recent publicat de catre laboratorul Bruegel (Brussels European and Global Economic Laboratory) arata ca a fi membru al zonei euro echivaleaza cu a avea accesul la unele beneficii, insa niciodata intr-un mod gratuit. Alan Ahearne si Jean Pisani-Ferry, autorii studiului, remarca faptul ca a fi parte a zonei euro implica pe de o parte multa disciplina, iar pe de alta parte pierderea ratei de schimb (atat de utila pentru intampinarea socurilor economice). In zona euro exista state care au profitat din plin de noua moneda, iar aici Bruegel se refera in principal la Irlanda, dar si altele care mai au inca multe masuri de luat (precum Italia sau Portugalia). Astfel, desi Portugalia si Irlanda au beneficiat de o crestere aproape similara a ratei de schimb reale (marime ce exprima pretul relativ al produselor straine in raport cu cel al produselor nationale), o crestere a exporturilor nu a avut loc decat in Irlanda. De partea cealalta, atat Franta cat si Germania au inregistrat scaderi ale ratei de schimb r