Zece randuri pe o coloana minuscula, la rubrica "Decese" din "Romania libera" de luni, 13 februarie: "Colegele de liceu din ultima promotie a prestigioasei scoli care a fost Institutul Societatii Ortodoxe Nationale a Femeilor Romane din Galati o plang pe mult-patimita SOFIA PANA-RARINCA, rapusa de cancer. Si-a incheiat in chinuri viata de calvar, inceputa in acea zi geroasa de februarie 1949, cand familia ei de gospodari fruntasi din Independenta Covurlui a fost deportata, frangandu-i-se destinul. Dumnezeu s-o odihneasca in pace, cu tot neamul ei cel martirizat!" Zece randuri valorand cat zece tomuri, cat zece "Carti negre ale comunismului", zece randuri care incifreaza tragica istorie a bolsevizarii Romaniei si reconstituie un munte de suferinta. Ce inseamna "ultima promotie" a scolii galatene? Fara indoiala ultima serie de liceene de dinaintea asa-zisei reforme a invatamantului, adica de dinaintea distrugerii scolii romanesti, operatiune calculata, planificata si savarsita in 1948, conform directivelor NKVD, de o banda de politruci fara tara adusi in furgoanele Armatei Rosii, indivizi de teapa Anei Pauker, a lui Leonte Rautu, Gheorghe Vasilichi si altii din aceeasi plamada. A urmat degringolada invatamantului, cu consecinte dezastruoase, resimtite pana astazi, ca un blestem. Mai vedem, in acel crampei funerar de istorie recenta, nenorocirea familiei de gospodari fruntasi din Covurlui, cum i se spunea acelui colt din Moldova de Jos inainte de cealalta "reforma", trasa la indigo dupa oblasti si raioanele sovietice, oameni smulsi din viata lor simpla si dura, dar libera, si dusi in Cejenia comunista, calvar inceput "intr-o zi geroasa din februarie 1949", acum aproape 60 de ani. Fiindca asa a vrut partidul, care urma neabatut linia Marelui Frate, Tatukul decretase ca lipitorile satelor, kulacii, chiaburii pe romaneste, sunt dusmani de clasa si trebuie distrusi. Se lup