Carlos Fuentes, Crezul meu, traducere de Simona Sora, postfata de Calin-Andrei Mihailescu, Editura "Curtea Veche" (tel. 021/222.57.26), 310 pag.

Forta cu care a patruns, de pe la mijlocul secolului trecut, romanul hispano-american in literatura lumii, a avut o unda de soc propagata pana la noi. Fiindca, in general, marii scriitori din America Centrala si de Sud aveau o orientare de stanga, pentru ei, Cortina de Fier a fost permeabila si au ajuns prin traduceri in lagarul dictaturilor comuniste, cu toata incarcatura lor subversiva, antidictatoriala: de dreapta sau de stanga, dictaturile erau la fel de odioase. Cubanezul Alejo Carpentier, guatemalezul Miguel Angel Asturias (Nobel 1967), columbianul Gabriel Garcia Mrquez (Nobel 1982), argentinienii Julio Cortzar si Ernesto Sbato - Nobelii fara Nobel ai bibliotecii mele, alaturi de peruanul Mario Vargas Llosa, paraguaianul Augusto Roa Bastos, si-au castigat o mare notorietate in Romania anilor 70-80. Era o vreme cand se citea in draci, si cozile de la librarii le concurau pe cele de la alimente. Cartile erau o posibilitate de evadare din cotidianul tot mai sufocant, iar hispano-americanii ne placeau in special fiindca nu se lasau varati nicicum in canonul baltit scolaro-universitar. Ei raspun-deau poftei noastre, tinute sub obroc, de cunoastere a unor lumi diferite, ne deschideau un spatiu in care realitatea si imaginatia coabitau firesc. Descopeream cu incantare realismul magic - superba inventie a catorva scriitori din America Latina, traitori in Occident si care, nedorind sa mai imite literatura europeana, s-au orientat spre traditiile pierdute ale culturilor de origine. De fapt, eticheta de realism magic, lipita abuziv intregii proze latino-americane din epoca, nu-i e proprie decat lui Carpentier, lui Mrquez si, partial, lui Cortzar. Restul exploreaza fiecare in felul lui si diferit de la un roman la altu