Despre cazul Adrian Nastase publicul nu a primit informatii, ci opinii. Ale jurnalistilor, analistilor, sociologilor, politicienilor, criticilor de arta - unii cu un trecut dubios - ale dnei ministru Macovei si chiar ale sefului DNA, dl Morar.
Daca in alte cazuri televiziunile alergau dupa avocatii celor invinuiti sau apelau la opinii juridice independente, in cazul dlui Nastase lucrurile stau cu totul altfel. O singura prezenta a unui avocat implicat in caz, dl Aurel Ciobanu, si o singura opinie independenta, dl Corneliu Turianu. Nimeni nu stie, cu exactitate, cum s-a ajuns la acest caz, cine si pentru ce a dat mita, care este rolul termopanelor si al podelei, cum decurge ancheta. Cu toate acestea doua sunt opiniile dominante: Nastase trebuia sa accepte perchezitia, indiferent daca aceasta este sau nu legala; Nastase e vinovat.
FAPTELE. Primul dosar redeschis de dl Morar l-a vizat pe dl Nastase: dosarul Zambaccian. A spus atunci seful DNA ca predecesorul sau, dl Amarie, nu l-a inchis legal. Obiectul dosarului, sesizarea dnei Mona Musca in legatura cu dobandirea unui teren in Strada Zambaccian. Prin redeschiderea dosarului, DNA trebuia sa stabileasca daca terenul a fost cumparat, nu conteaza pretul, sau primit ca mita ori ca folos necuvenit de dl Nastase de la dl Bivolaru.
In mod surprinzator, procurorii DNA se indreapta spre constructorul imobilului din Zambaccian. Ei au controlat toate actele contabile de la Cominpuls, firma de constructii a dlui Sechelariu. S-au gasit nereguli financiare pentru care ar fi trebuit sa raspunda dna Cristina Popa, contabila firmei, si dl Sechelariu, proprietar. In acest context, dna Popa se transforma din posibil invinuit in martor, mijloc folosit frecvent de procurori, declarand ca stie ca dna Jianu i-a dat mita dlui Nastase ca sa fie numita intr-o functie publica, mita constand din termopane, podea, obiecte sanitar