O prietena de-a mea s-a luat repede dupa Borges si m-a-ntrebat cum imi imaginez raiul. I-am dat un raspuns peisagistic care n-a fost de natura s-o multumeasca. Apoi am devenit intelectuala si i-am spus ca raiul e o stare. I-a placut lucrul asta.

Raiul inseamna dinti frumosi si sanatosi, raiul inseamna dimineti cu branza, acum si cu aroma de peste, raiul inseamna sa ai nasul desfundat, ciocolata cu alune, acum si cu umplutura de castraveti murati, cand iti cad carligele de la nas si strigi "libertate", o salata facuta cu ulei ra-finat, margarina vegetala, porcul in pas alergator, detergentul care scoate cele mai frecvente nouazeci si noua de pete, chiar si pe cele de ketchup si mustar, tampoanele inventate de femei, telefoanele mici, masinile ultraperformante, copiii isterici in magazine, cand faci roata printre rafturi, el si ea semnand un contract la banca, medicamentele care contin ibuprofen si se elibereaza fara reteta, clinc-clinc-clinc, "really, Cristopher, at least you could have shared", cand ai aaaaaariiiiiiiipi, manusile din blana sintetica roz, cand stai la masa, cand nu stai la masa, cand stai pe o banca, balsamul pentru rufe, samponul antimatreata, coca-cola in zapada, ea, cand iese din lift si are o suvita rebela, bebe udand canapeaua si mama care nu se supara si, bai, deci foarte important, raiul este atunci cand toate astea la un loc se intalnesc intr-o singura casa, in casa fiecaruia dintre noi, fiecare pe etajera lui, pe raftul lui din biblioteca sau la locul lui in bufetul din bucatarie, asa, ca o definitie curata a consumismului, ca o demonstratie a faptului ca ne place, nu ne place, suntem consumatori inainte de orice, poate chiar inainte de a fi oameni, pentru ca nu te poti numi om daca ai matreata, "ma numesc cutare si sunt consumator", "buna, cutare", "la inceput mi-a fost foarte greu, sa stiti, am incercat sa rezist si chiar am rezistat,