"Putini stiu amanuntele ciudate ca lui Milosevici i s-au sinucis amandoi parintii, in doua perioade diferite, si ca, desi avea sa ajunga presedintele dogmatic al Partidului Comunist (devenit apoi Socialist) Sarb, a inceput ca bancher, si inca unul cu frecvente sederi la New York" Moartea din cauze naturale, in mijlocul procesului de la Haga, a lui Slobodan Milosevici, fostul presedinte al Serbiei si al Iugoslaviei, a adus, probabil, destula usurare intre cei care trebuia sa-l judece si sa-l condamne. Procesul, din cate-mi dau seama, se-ndrepta catre un punct destul de penibil, in care o achitare cu consecinte dezastruoase pentru astfel de initiative internationale n-ar fi fost deloc exclusa. Dictatorii, chiar si cei evident criminali, sunt greu de condamnat pe baza legislatiei tarilor democratice. S-a vazut acest lucru in cazul procesului nazistilor, la sfarsitul ultimului razboi mondial. Cat despre procesul comunistilor... ce sa mai vorbim? Daca avea parte de un proces adevarat, Ceausescu nu doar ca mai traia si azi, dar l-am fi vazut mai mult ca sigur senator, sef de partid sau chiar... Doamne fereste! Asta pentru ca, daca nu sunt Papa Doc sau vreun sergent african, dictatorii de obicei nu ucid cu propria mana si nici nu semneaza ordine explicite de trimitere la moarte a civililor nevinovati. Probele impotriva lor sunt rare si mai mereu ambigue. Pe deasupra, opinia publica din tarile lor poate continua sa le fie, paradoxal, favorabila. Imbecilitatea umana e inimaginabila si, asa cum multi compatrioti regreta si azi Iepoca de aur, multi nemti mai tin minte, din vremea nazismului, numai soselele facute de Hitler, iar multi rusi leaga de amintirea lui Stalin doar victoria din "Marele razboi de aparare a patriei"...

Putini stiu amanuntele ciudate ca lui Milosevici i s-au sinucis amandoi parintii, in doua perioade diferite, si ca, desi avea sa ajunga presedin