Evenimentul major al vietii muzicale bucurestene din saptamina trecuta a fost, consideram noi, „sotto voce“, in valmasagul retoric ce ne inconjoara, auditia, in doua concerte succesive, a nu mai putin de cinci cvartete de Mozart. Am marturisit in ton bemolizat-melancolic aceasta preferinta, ca sa nu perturbam comentariile in „fortissimo“, legate de „Simfonia DNA-ului“ si procesele adiacente, ca si viltoarea freneziei sportive legate nu de anul Mozart, ci de cupele europene, ce atrag viguros interesul populatiei romanesti pentru evenimentele „de dulce“, cu toata milostenia si cucernicia cuvenite Postului Mare al Pastelui. Cele sase cvartete au fost egal repartizate in doua sali de concert; Sala Radio i-a avut ca invitati de marca pe faimosii muzicieni ce formeaza cvartetul Voces, iar Palatul Sutu, care devine pe nesimtite un punct de reper al vietii muzicale din capitala Romaniei, a gazduit cvartetul Credo, in cadrul Stagiunii Muzicale „Iosif Sava“ a fundatiei ACCUMM.

Programul din Ziua Martisorului de la Palatul Sutu, care le-a putut ferici si pe cele 1.000 de doamne care s-au repezit sa pupaceasca protipendada pesedista a bucurestenilor – si este pacat ca nici o publicatie nu tine si o cronica mondena, facindu-ne sa ratam momente de unica voluptate si intrebuintare artistica – a cuprins Cvartetul in si bemol major, K.V. 589 si Cvartetul in fa major, K.V. 590. Ambele au fost realizate in 1790, in plina maturitate creatoare, daca se poate spune asa ceva despre un mare muzician mort atit de tinar.

Doua dintre cele mai apreciate lucrari dintre cele 26 de cvartete de coarde compuse de Mozart. Lucrarile prezentate de Voces, in „Ziua celor 40 de sfinti“, cind traditia impune facutul si consumul mucenicilor, dar si a 40 de pahare de vin, au fost doua cvartete de frageda tinerete, Cvartetul in sol minor, K.V.126 si cel in Do major, K.V. 157 si un