Unul dintre titlurile propuse de Editura Humanitas Educational in 2006 este Timpul chitarelor electrice, de Doru Ionescu: o carte despre muzica rock si folk romaneasca a anilor ’60 –’70. Ca noutate fata de alte lucrari aparute in peisajul autohton dupa 1990 pe tema enuntata, baza cartii este reprezentata de interviuri luate protagonistilor. Citeva sute de interviuri in care actorii principali ai scenei „muzicii tinere“ desfasurate sub secera si ciocan raspund unor intrebari puse citeva decenii mai tirziu. Desigur, filtrul memoriei actioneaza puternic, iar cei in cauza isi ofera mai degraba lor niste raspunsuri decit reporterului. Rezultatul este o istorie subiectiva colectiva.
Conditiile speciale, chiar improprii, in care s-a desfasurat fenomenul rock romanesc au determinat absenta unei critici reale si, in general, a unei metode de abordare a subiectului. Atit autorul, cit si cititorul se confrunta cu problema lipsei unui referential. Transmiterea de informatie contrabalanseaza in mare masura abordarea neconventionala, transformind cartea intr-un veritabil document.
Timpul chitarelor electrice este rezultatul a cincisprezece ani de activitate mediatica, axata pe subiecte muzicale. Mai mult decit a aduna intre coperti o munca deja facuta, lucrarea, luata ca intreg, are puncte de vedere aparte. Metoda propusa raspunde in mod direct circumstantelor in care s-a nascut Jurnalul de calatorie in arhiva TVR.
Disting un nivel epic, acela al pasilor intreprinsi de ziaristul, omul de radio &televiziune si nu in ultimul rind scriitorul Doru Ionescu in cautarea, gasirea si identificarea unor materiale video prin arhivele TVR, dar si in obtinerea interviurilor cu personajele cartii sau adunarea bibliografiei pentru articole, emisiuni, carte. Pe un alt palier se gasesc interviurile: continutul lor ii prezinta pe cei ce au adus in Romania sunetul el