Artistii concretizeaza arta net in site-uri, soft-uri artistice, lucrari hipermedia, instalatii in retea sau care hibridizeaza contextul on-line cu cel off-line, explorind potentialitatile codului calculatorului si ale retelei. Pe net, arta pare a se multiplica la infinit, in mod rizomatic, a se clona si a se metisa, a se rasfira in constelatiile multidimensionale de link-uri. Artistii pot realiza fie proiecte ale televiziunii pe net desfasurate ca niste performante live de tip Netcast, fie ale web-radio-ului, initiative care invita internautii sa intervina in materialul prezentat. Open work sau work in progress sint sintagmele la zi in acest context, lucrarile artistice avind multiple variante si structuri indefinite, instabile si evolutive, in functie de utilizator. Interactivitatea si comunicarea pot fi sporite in spatiul medial online, iar acestei laturi augmentative i se adauga posibilitatea creatiei artistice anonime sau a celei colective.
Printre primele creatii importante produse in retea sint: Waxweb (David Blair, 1994), o colectie de extrase de film configurate in sistem hipermedia, in cadrul careia utilizatorul poate adauga propriile texte, imagini sau sunete, ori The File Room (Antoni Muntadas, 1994), o baza de date despre cenzura culturala. Sau The Board Room, 1987, Chain Reaction (Bonnie Mitchell, 1995), Ping (Steffen Meschkat, 1996), un peisaj tridimensional creat de utilizatorii retelei, Territoire des réseaux. Cyberterritories, o instalatie realizata de Fred Forest in 1996. De asemenea, exista lucrari care se inscriu deopotriva in spatiul retelei si in spatiul fizic, precum cele ale grupului german Knowbotic Research, TNC Clone Party (Bruno Beusch &Tina Cassani, 1997) sau Centre du monde (Fred Forest, 1999).
In cadrul artei Internetului, terminalul este utilizat ca un mediu al expresiei tehnoestetice, inclusiv in inteles cul