Majoritatea timisorenilor care au trecut recent prin zona Circumvalatiunii - pe langa un supermarket recent construit, au fost, probabil, socati. Si asta pentru ca o cladire veche, pe langa care au trecut de mii de ori, pe care o stiau acolo de cand erau copii, a disparut, lasand in urma mormane de moloz si o ramasita din niste vechi hale. E vorba de cladirea Fructusului, pusa la pamant de buldozere in timp record, la inceputul acestui an. In spatele ruinelor de acum se ascunde povestea unuia dintre cele mai mari obiective industriale ale economiei timisene.
Sindicalistii din confederatiile la care a fost afiliat fostul sindicat din Fructus spun ca au asistat neputincios la moartea unei intreprinderi care, din punctul lor de vedere, era foarte importanta pentru agricultura judetului, producatorii agricoli de legume si fructe avand un loc sigur de desfacere a productiei. Mai mult, ei sustin ca au facut demersuri repetate pentru a arata "ciudateniile" din procesul de privatizare al intreprinderii, fara sa fie luati in seama nici de Ministerul Agriculturii, nici de autoritatile locale. Regretele sunt tardive. Fructus nu mai exista. Adrese fara raspuns La sfarsitul anului 2000 era scos la vanzare unul dintre ultimii colosi ai industriei timisene - S.C. Fructus S.A. Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor stabilea atunci ca metoda de privatizare va fi negocierea directa. Statul scotea la bataie pachetul majoritar de actiuni de 50,3%, reprezentand 4,633.500 de actiuni. Valoarea nominala a actiunii era de 1.000 de lei, pretul de oferta fiind de 5.108 lei pe actiune. Pe ansamblu, statul spera sa obtina prin vanzarea pachetului majoritar de actiuni cel putin 23,6 miliarde de lei, la nivelul anului 2000. Scoaterea la vanzare s-a anuntat intr-un singur numar de ziar local, intr-un singur numar de ziar central, la "sediul societatii" si la sediul Ministerului A