"Alo. Buna ziua. Sunt un om al muncii. Si vreau sa va spun de un bastan mare, de tot il vad pe la televizor. Zice ca are nus'ce matusa care i-a lasat nus'ce avere, stransa din nus'ce afaceri cu pamant. Da' baba era prea batrana sa mai faca avere. V-ati prins? Il gasiti voi. Hai, va pup. Pa!" Daca cumva cazul Zambaccian ar fi plecat de la un mesaj lasat de un curajos anonim la linia Telverde anticoruptie a D.N.A.-ului sau a Parchetului General, probabil ca asa ar fi trebuit sa sune "denuntul". Plecand de la aceste informatii extrem de pertinente, procurorii ar fi trebuit sa descifreze restul.
De trei ani de zile nu trec trei luni fara ca o institutie sa nu adune card ziaristii, pentru a le demonstra cum lupta cu coruptii din exterior si interior, printr-un minunat telefon gratuit, unde fibra optica o sa se inroseasca din cauza cantitatii de coruptie denuntata pe secunda de convorbire. Daca te decizi sa "rupi tacerea" ai la dispozitie, ca intr-o reala societate de consum, o gramada de optiuni. Vreo opt telefoane telverde, pe alese - marfa superioara. Daca nu esti un fan al telefoanelor si vrei sa vezi cum tremura coruptii la un apasat de "Enter", ai la dispozitie vreo zece site-uri unde sa reclami spagarii patriei. Si daca oferta tot te nemultumeste, atunci te duci in vama si completezi formulare. Traiasca libera concurenta! Traiasca economia de piata! Inca putin si te astepti sa apara si sloganurile publicitare : "La zece corupti vinovati denuntati, unul nevinovat cadou!" "Denunt numai cu buletinul!" sau "Denunti acum, platesti la anul!"
Cu atatea surse de informare cu privire la marii corupti ai natiunii, procurorii ar trebui sa nu mai pridideasca cu dosarele, iar condamnarile sa curga garla. Dar nu e deloc asa. Si asta pentru ca nimeni nu mai e asa de prost incat sa creada ca aceste instrumente de fatada, menite sa sune frumos in statistici oficiale si la
