Au uitat de mult ţăranii să se adune cu mic cu mare în Poiana unuia mai înstărit, ca să puie ţara la cale. Să citească în gura mare ziarele şi să-şi dea cu presupusul. Acum fiecare gîndeşte pentru sine şi fiecare înţelege cîte ceva din schimbare şi integrarea în Uniunea Europeană.

Boca... boca, boca... boca, Tarzan trage la căruţa care scîrţîie pe la toate încheieturile. E armăsar tînăr şi, Doamne, fereşte, de-l scapi pe stradă că ăla eşti, te rogi de el şi nu se mai întoarce. Romică, neam de rom din tată-n fiu, strînge mîndru hamurile în mănuşile găunoase şi-şi freacă firele lungi şi subţiri, negre-corb, ale musteţii. Merge cu sacul de grîu la moară că al lui Radu din deal vinde cu 4 mii kila de făină şi la moară iese mai ieftin cu 500 de lei la kilogram. În Bosia bate un frig de ţi se încovoaie oasele şi te opinteşti din plămîni ca să scoţi aerul afară. Gerul ţi se caţără pe obraji, îţi usucă ochii şi-ţi crapă buzele, iar mai apoi, dacă vede că nu ai mănuşi, se lasă alunecînd pe haine în jos şi îţi taie cu precizie de chirurg buricele degetelor şi se strecoară sub unghii ca să-ţi roadă carnea caldă.

Nu vine nimeni la noi ca să ne dea de bunăvoie. Trebuie să mergem noi la ei ca să ne milogim după ajutor. Asta e Europa, ajutor - bolmojeşte ţiganul cuvintele între fălcile mari şi îmbujorate, după care le scuipă cu un fum înnecăcios de ţigară. Dar pe noi nu ne ajută nimeni. Spun că fac, că dreg, da de unde, şi să ştiţi de la mine că noi ţiganii sîntem mai isteţi decît românii. Păi, dacă erau ei la Bucureşti în locul lui Băsescu, nu mai aveam nevoie de Europa, ci ea ne cerea pe noi.

Isteţimea lui Romică stă într-o pedală de frînă a unei Dacii moarte de mult, care, apăsată acum cu piciorul drept, îţi opreşte căruţa imediat. Asta e bună în oraşe - rînjeşte mîndru căruţaşul - n-ai să vezi neam de neamul românilor să aibe aşa ceva la căruţele lor, numai