Viorel Marineasa, Daniel Vighi
Rusalii ’51. Fragmente din deportarea in Baragan
Postfata de Vasile Docea, Editura Marineasa, Timisoara, 2004, 236 p.
Literatura Gulagului, ca si cea a Holocaustului, se naste din nevoia de a nu arunca uitarii niste experiente concentrationare inumane, dar care, iata, au fost posibile pe un continent care s-a vrut mereu a fi exportator de civilizatie. Impulsul e normal si nobil: tine de o datorie morala fata de cei care au avut de suferit de pe urma acestor tragedii si in acelasi timp vrea ca prin asternerea pe hirtie a ceea ce s-a intimplat sa faca in asa fel incit reeditarea unor astfel de orori sa fie imposibila.
Rusalii ’51 nu este o carte scrisa de niste supravietuitori ai deportarii in Baragan, dar contine enorm de multe relatari la persoana intii. Oricum, e destul de greu de precizat despre ce gen literar e vorba. Pare a fi o culegere de expuneri memorialistice, documente si interventii ale autorilor pe marginea evenimentelor care au avut loc acum aproximativ 50 de ani. Precizarea prezenta in titlu, si anume ca este vorba de niste „fragmente“, scoate in evidenta inca de la inceput ceea ce apare ca evident pe masura ce cartea este parcursa: lipseste tentatia exhaustivitatii, Rusalii ’51 fiind mai degraba un volum care cere, implicit, aparitia altora pe aceeasi tema. Apoi, tocmai aceasta infatisare fragmentara a unui astfel de subiect poate atrage atit publicul specializat, care se poate folosi cu usurinta de ceea ce ii ofera aceasta carte, cit si publicul larg, aratind o urma de interes pentru tema in cauza, dar care se indeparteaza usor atunci cind vede tomuri groase.
In cartea aparuta anul acesta la Polirom, Gulagul in constiinta romaneasca, Ruxandra Cesereanu citeaza volumul redactat de Viorel Marineasa si Daniel Vighi atunci cind schiteaza imaginea deportatului ca tip uman. Ia