Familia mea preferata este familia Nastase, familia Adrian Nastase. De ce? Pentru ca ii cunosc. Sa nu fiu inteles gresit, nu ii cunosc personal, si nici ei pe mine, ci doar asa... cum ii stim cu totii, de la televizor. Cineva despre care stii destule incepe de la o vreme, fara voia ta, sa-ti cistige simpatia. Cu o asa expunere mediatica, pot urmari Familia Nastase asa cum urmaream, ca tot adolescentul postdecembrist, Familia Ewing din serialul Dallas. Pacat ca n-am o comparatie tv mai buna, sa ma inteleaga si cititorii mai tineri (Dallas-ul era un fel de telenovela servita o data pe saptamina, duminica). Dar sa lasam amintirile: cu scuzele de rigoare, ne vom adresa acum celor suficient de in etate care sa fi cazut in acea desfatare telenovelistica datorata lipsei show-ului tv de calitate de pe vremea comunistilor.
Familia Nastase este familia telenovelei politice romanesti. Mijlocita de mass-media, am trecut cu ea prin tranzitie si i-am aflat o buna parte din secretele intime. Am facut cunostinta cu Dana, cu Nastase jr. si cu matusa care si-a lasat averea mostenire. In seria tv 2000-2004 (cred ca era seria a doua, daca nu ma-nsel), i-am trait emotiile si i-am privit cu invidie succesele. Aceasta serie, a doua, este cea care, de fapt, a asigurat succesul show-ului. L-a clasicizat. A fost o perioada fericita. Adrian a ajuns persoana foooarte importanta, si parea ca nimeni si nimic nu-i pot sta in cale. El s-a dedicat hobby-ului sau, vinatoarea, in timp ce Dana activa pe plan international intr-o organizatie neguvernamentala (cum ii sta bine unei doamne cu statutul dinsei) care lupta pentru integrarea euro-atlantica a Romaniei. Atunci am inceput sa-i vedem des la televizor si sa-i cunoastem mai bine. Erau multe episoade pe saptamina la emisiunile de familie de la Antena 1, de la Pro tv si de la Televiziunea Romana. Atunci vedeam si cum mergea Nastase jr. c
