Nu se ştie exact de ce, cine când şi cum a eludat legea, s-a strecurat pe lângă ea pentru a reuşi
într-un fel elegant să ducă la bun sfârşit o activitate, dar acest sistem a făcut o sumedenie de adepţi. Şi în unele cazuri nu se poate spune că este tocmai rău.
Sala Mare a Teatrului Naţional, este un exemplu de rafinament artistic, stil arhitectural inteligent şi funcţional, de armonizare a spaţiului cu elementele din jur. Puţină lume ştie că acest spaţiu era să arate altfel încă de la inaugurare. În forma actuală în sala de spectacol pot lua loc în fotoliile confortabile 599 de spectatori. Atât era numărul permis de legislaţia în vigoare în 1973 pentru o sală de spectacol aşa zisă “normală. “Dacă s-ar fi pus un singur fotoliu în plus, sala s-ar fi încadrat în alţi parametrii de lege, care ar fi impus instalarea unei cortine de fier între scenă şi sală. Cortina urma să fie închisă pentru a proteja sala, în caz de incendiu sau de alt posibil dezastru”, ne-a spus Kelemen Francisc, constructorul Tetrului Naţional. O asemenea instalaţie, monstruoasă în percepţia tuturor celor care vedeau noul sediu al teatrului târgumureşean ca pe o realizare de excepţie prin frumuseţe şi funcţionabilitate, nu avea ce căuta în viitoarea sală de spectacol. Aşa că pur şi simplu s-a scos un scaun din proiect. Şi prin această “mişcare”, s-a reuşit economisirea unei sume importante de bani care a fost folosită pentru decoraţiunile interioare. După 33 de ani de când s-a dat sala în folosinţă, perioadă în care fiecare dintre noi am poposit în acest locaş de cultură cel puţin o dată, în această vară sala mare a teatrului va intra în reparaţii.
Dar…
Dacă iniţial constructorul a scos din proiect doar un scaun pentru a păstra frumuseţea şi intimitatea spaţiului de spectacol, acum, conform proiectului de reparaţii şi modificare a interiorului sălii se prevăd sacrificarea mul