CAZ STUDIAT Vlad Tepes, sangerosul Voda, a fost catalogat de medici ca instabil psihic. Se pare, totusi, ca acest lucru a fost cauzat si de epoca in care a trait - intunecatul Ev Mediu.

Uneori ramanea tintuind in gol, cu ochii sai enormi si holbati, si-atunci figura lua deodata (poate din pricina arcadelor boltite sus si a sprancenelor desenate fin si prelung) aerul fanatic si trist al picturilor bizantine, supte si despuiate de omenesc. Dar, in clipa cealalta, rasul si glasul lui de bronz batjocoritor ii puneau in vibrare muschii rasuciti si energici ai obrazului, dezvelind, sub mustata innegrita cu sineala, niste dinti albi de lup si-un bot de faun ce ranjeste si atunci parea ca din intreg chipul sau aspru, prin toti porii aceia pamantii, tasnea o pofta de viata si-o putere neobisnuite, devastatoare… asa il descriau contemporanii pe Vlad Tepes.

EXTREME. De o scrupulozitate extrema, nu ierta sub nici un chip pe cel ce calca legile tarii. Avea o constiinta foarte puternica a maretiei domnesti, izvorata tot din teribilul sau orgoliu, finalizat, nu o data, prin masuri de mare cruzime. Orgoliul se intalneste la multi ciclotimici (trecerea brusca si inexplicabila de la veselie la depresiune) in fazele de expansiune si Vlad Tepes era intr-adevar extrem de orgolios, spune medicul legist Paul Stefanescu in volumul "Viata vazuta de medici".

Dimitrie Bolintineanu, comenteaza din prisma istoricului imbinarea dintre cele doua, orgoliu si cruzime, interesante si pentru psihiatru: "el nu stia sa corupa. Coruptia o respingea: tirania lui era onesta. El voia sa insufle spaima: ucidea. Tepes era prea mandru ca sa corupa oamenii. Viata lui o voia stralucita, tronul sau inconjurat de marire. Mijlocul de a ajunge acolo, era de a inocula spaima (…). El nu credea nici in legatura ce se face intre tron si o partida prin interesul comun de aparare a aceluiasi principi