CEL BUN Invatatul carturar muntean Constantin Cantacuzino Stolnicul scria: "Frumos lucru iaste den gresalele altora sa tocmim viata noastra si nu ce altii au facut sa cercam, ci ce bine facut va fi noi a urma sa ne punem inainte".
Este o nobila definitie a functiei istoriei, care se constituie neincetat, epoci de-a randul, in obiect de reflectie si pilda. Si chiar daca fiecare etapa istorica selecteaza din invatamintele trecutului pe cele care corespund sensibilitatii si necesitatilor perioadei respective, nu este mai putin adevarat ca exista anumite directii, anumite sensuri fundamentale care strabat neabatut evolutia in timp a fiecarui popor.
Dimensiunile personalitatii lui Vlad Tepes nu pot fi just apreciate decat pornind de la aceasta premisa. Iar atunci nu mai este suficient sa ne referim strict la istoria Tarii Romanesti, care nu a constituit decat un cadru politic temporar si restrans pentru o parte a poporului roman, ci la istoria intregului neam, indiferent de vremelnicele hotare medievale. Ajungem astfel sa ne dam seama ca domnia lui Vlad Tepes in Tara Romaneasca se inscrie intr-un efort secular si unitar al neamului romanesc pentru emancipare de sub tutela straina, sub orice infatisare s-a prezentat ea de-a lungul istoriei. Intre anii 1456 si 1462, aceasta sfanta lupta pentru libertate a intregului popor s-a intruchipat si a purtat numele Vlad Tepes, asa cum - ceva mai devreme - ea se numise Mircea cel Batran sau Iancu de Hunedoara, iar mai tarziu se va numi Stefan cel Mare sau Radu de la Afumati, Petru Rares sau Mihai Viteazul.
ANECDOTE. Deoarece Povestirile slavone, alcatuite pe baza amintirilor despre Tepes, au fost duse in Rusia, unde au cunoscut o larga circulatie, literatura romana a fost lipsita de legendele si anecdotele puse pe seama aprigului domn. In lipsa acestora, in Tara Romaneasca s-a pastrat amintirea unui domn viteaz care
