Olaroiu nu mai poate fi acuzat pentru ca ar fi jucat defensiv partida cu National si totusi Steaua nu a reusit sa inscrie primul gol in retur, incheind partida cu un scor alb. Campionii s-au pus pe capul bancarilor inca de la inceputul meciului, au ocupat careul portii aparate de Nae, au construit mult, Ogararu si Nicolita au facut legea pe banda stanga, Radoi a jucat mult mai avansat, Dica si Iacob au avut un duel permanent cu aparatorii adversi, Bostina a centrat mingi la bataie cat pentru doua meciuri, dar golul nu a vrut sa cada. Stelistii spun ca au avut ghinion, acuza arbitrajul si o fac pe buna dreptate, Deaconu refuzand un penalty in minutul 40, cand Sapunaru l-a luat in brate pe Iacob in spatiul de pedeapsa. Bancarii scot in fata meritele antrenorului italian Bergodi, care a stiut ce-l asteapta, si-a asezat echipa pe doua linii si a primit cu calm furia ofensiva a Stelei. La numai trei zile de la succesul echipei lui Olaroiu la Sevilla, unde a reusit sa inscrie de trei ori, ineficacitatea atacului ros-albastrilor in meciurile de campionat pare surprinzatoare. Si in partida cu Betis, si acum Steaua a folosit aceeasi formula de echipa. E adevarat ca la un meci de calificare, in care se decide soarta echipei care merge mai departe, cum a fost cel de la Sevilla, adversarele sunt obligate sa riste, ceea ce schimba radical datele problemei. In competitia interna echipele de calibru mai mic adopta de fiecare data aceeasi strategie cand joaca cu Steaua, Dinamo sau Rapid, interesele fiind legate de obtinerea unui rezultat de egalitate sau un scor cat mai strans, conditie in care nu mai conteaza unde si cui o dai, cand totul se rezuma la o lupta de uzura in care au castig de cauza cei cu nervii tari. Nu spunem nici o noutate, asa stau lucrurile in toate campionatele. Meritul echipelor mari este acela ca gasesc solutii care sa sparga redutele adverse. Jocul Stelei n