S-ar zice că vizitele comisarilor europeni la Bucureşti într-o perioadă atît de critică ar trebui să reprezinte adevărate coşmaruri pentru oficiali. Dimpotrivă însă, vizitele comisarului pentru Justiţie Franco Frattini au devenit adevărate guri de oxigen pentru Monica Macovei. La vizita sa din toamnă, în plină bătălie pentru schimbarea legislaţiei, comisarul a întins o mînă de ajutor ministrului. Acum, după ce presa a scris că Macovei se gîndeşte la demisie, Frattini vine din nou cu declaraţii mai mult decît favorabile, bifînd toate chestiunile sensibile. Despre agenda integrării: "În acest domeniu (justiţie şi afaceri interne - n.m) am înregistrat pînă acum progrese enorme, iată de ce pot să fiu mai mult decît optimist". Despre conflictul cu majoritatea pro-corupţie din Parlament: "Sper din tot sufletul şi sînt încrezător că Parlamentul va da sprijinul total doamnei Macovei. Dacă nu, ar fi un dezastru pentru România". Despre DNA: "lucrează bine şi este foarte important să se evite schimbarea regulilor precum revocarea sau numirea procurorilor, care datează de opt-nouă luni şi care trebuie mai degrabă implementate decît schimbate".

Declaraţii mai tranşante decît cele ale lui Frattini nici că se puteau. Ele vin să facă ceva lumină într-o dezbatere internă dominată de o zumzăială de fond care vrea să relativizeze problema corupţiei. Noua realitate instituţională vine de fapt peste o cultură politică nepregătită. O cultură paranoidă, în care nu există realitatea, ci doar imaginea. O lume ce suferă cronic de lipsă de claritate morală (ca să împrumut un termen al lui Natan Sharansky, folosit de el într-un context doar aparent diferit).

Cum de se vede reforma Macovei mai clar de la Bruxelles decît la Bucureşti? Cred că diferenţa este dată de context. Acolo nu există corupţie fără corupţi, iar cînd apar acuzaţii se discută concret despre faptele celui în cauz