a furnizat 7 din cei 11 prim-miniştri) sau Likud. Tot pentru prima oară, niciunul dintre liderii listelor electorale nu provine din rândurile armatei, deşi, ca de obicei, miza principală a a furnizat 7 din cei 11 prim-miniştri) sau Likud. Tot pentru prima oară,
niciunul dintre liderii listelor electorale nu provine din rândurile armatei, deşi, ca de obicei, miza principală a oricărui scrutin israelian este legată de problemele de securitate. De asemenea, premierul ar putea aparţine unui partid de centru - Kadima, cazul de faţă -, care, deşi creat cu doar cinci luni înaintea alegerilor, ar putea fi câştigătorul. şi de astă dată, niciun partid nu va obţine 61 de locuri în Knesset, majoritatea necesară pentru a alcătui un guvern monocolor.
Eşecul Likudului
Pe urmă, dacă la alegerile din 2003, marele perdant a fost Partidul Muncii (laburist) ce a obţinut doar 19 locuri, de această dată, Likud pare a se pregăti pentru cel mai mare eşec al dreptei israeliene după 1955. În opinia analiştilor, nimic nu pare să ameninţe iminentul eşec al Likudului după succesele datorate prezenţei lui Sharon la cârma lui. Nu e mai puţin adevărat că, în 1996, 1999 şi 2003, odată cu scrutinul legislativ, s-au organizat şi alegeri pentru postul de premier, câştigătorii obţinând mai multe procente decât partidul din care făceau parte. Totuşi, după spargerea tradiţionalului duel între dreapta şi stânga, reprezentate de Likud şi, respectiv, Partidul Muncii, prin apariţia Kadima, cu şanse reale de a câştiga alegerile, nu se va ajunge şi la situaţia în care el să formeze singur guvernul, aşa încât ar putea intra în coaliţie cu laburiştii şi unele dintre partidele mici care vor intra în Knesset.
Coaliţie sau guvern de uniune naţională?
Este vorba de: Shinui, Israel Beitenu, partid rusofon de extremă dreapta, Partidul Naţional Religios, Iudaismul To
