Dezbaterile sunt putine si la o calitate joasa. (...) Majoritatea invitatilor pare a se pricepe la orice: politica, justitie, economie, sanatate, fotbal etc. In timpul unei sedinte parlamentare cineva face o criza de ras. Cu lacrimi. Criza este data in scurt timp la televizor. Nu o singura data, la o singura editie a stirilor, ci de nenumarate ori. Fiind data la televizor, criza de ras intra rapid in atentia jurnalistilor, analistilor, sociologilor si reprezentantilor societatii civile, care fac zi si noapte poteca la posturile tv. Zile la rand, criza de ras este comentata, analizata, descifrata si catalogata. Inainte de a rade cu lacrimi la stirile tv, persoana cu pricina era evaluata ca "mare rechin". O criza de ras si cateva opinii pe masura au fost suficiente ca omul sa devina simpatic. Anterior, cateva minti luminate i-au admirat calmul si relaxarea aratate inainte si dupa iesirea de la DNA. Cum era deja un model de conduita civica, avea tot dreptul sa devina si simpatic.
Iata cum rasul, televizorul si comentariile alese pot spala si cele mai murdare imagini.
La principala editie de stiri a TVR-ului, populatia a fost informata in legatura cu o problema de maxim interes public: mijloacele de transport maxi-taxi nu respecta regulile de circulatie. Postul public nu-si pierde vremea cu maruntisuri sau nonevenimente cum ar fi declaratiile unor oficiali europeni despre necesitatea modificarii fie a cotei unice, fie a TVA-ului. Proiectul legii lustratiei seamana, la Jurnalul TVR, cu un thriller. Singura problema este daca el va trece sau nu in Parlament si nicidecum continutul sau.
Un oficial a fost injunghiat in propriul birou. Lucrurile au fost intoarse pe toate partile. Camerele de filmat au urmarit chiar si darele de sange. Ni s-a spus cine si cum a dat cu cutitul, cine a intervenit si ce reactie a avut, cine pazea cladirea etc. Transmisii de
