inainte de toate, Romania va trebui sa invete stabilitatea politica si statornicia politicienilor, altfel raminem acolo unde am fost in secolul XIX: la portile Orientului totul este permis. Nu sint un idealist. Probabil ca peste tot in lume interesele politice sint guvernate de interese economice. Probabil ca peste tot in lume exista mai multa sau mai putina coruptie si tot ce se poate face este sa creezi un cadru legislativ cit mai performant si institutii independente pentru a proteja societatea de efectele coruptiei. Democratia nu este un sistem politic perfect, insa s-a dovedit a fi cel mai mic rau dintre relele posibile. Ea este pusa mereu in pericol de "tentatia totalitara". O conducere autoritara revine ciclic in dorinta unui electorat care simte peste tot nevoia unei minime sigurante. Numai ca autoritatea, o data instalata, se intinde, se lateste, are tendinta de a acoperi toate domeniile, toate institutiile, de a dicta legile statului. Fireste, prin pirghiile democratiei. Cine conduce vrea sa faca legea, daca nu ar dori-o, la ce bun a mai ajuns sa conduca? Lucrurile sint ceva mai complicate. Democratia americana, care mie mi se pare modelul nu ideal, dar cel putin cel mai coerent, se bazeaza pe alternanta la putere a doar doua partide, democrat si republican, care administreaza Statele Unite de doua sute de ani intr-o relativa continuitate de intentii. Aceasta administratie se bazeaza pe stabilitatea sistemului si pe statornicia alesilor. Nu stiu cum s-a ajuns aici, dar sistemul nu scirtiie din incheieturi, chiar daca exista contre intre putere si opozitie, iar alesilor nu li se intimpla sa dezerteze, chiar daca au inlauntrul partidului o pozitie divergenta sau marginala. Nici Partidul Republican, nici Partidul Democrat nu au un lider pe viata. O data la patru ani sau la opt ani, liderul lasa loc altui lider, fara sa se produca mari convulsii in partid. E po