Bogatie si saracie. Centru si margine. Comoditate si lupta. Mitul berzei calatoare este punctul comun a doua lumi, despartite de puterea banului. Asa-i Budestiul, un deal de suferinta, o vale de bucurie. Si cand trecator esti printre palatele orientale ce-ti ineaca ochii, nu-ti mai ramane decat sa dai binete amaratului care te intampina dinspre satele durerii. Si cand simplitatea taranului se pierde in crucile de la troite incarcate de omat, stii ca la Budesti exista un contrast... contrastul de ciment.
Micul orasel Comuna Budesti nu e una vestita. Nici oamenii de acolo nu sunt vedete, ci episoadele unei vieti. Situata la aproximativ sase kilometri de municipiul Ramnicu Valcea, localitatea cu opt sate adaposteste doua lumi. Diferite-n simturi, diferite-n imagine. Indicatorul ruginit uitat intr-o margine de ulita iti da impresia ca intri intr-o zona unde gasesti capite de fan, care cu boi si oameni cu sapa in spate. Te sperii sa dai peste palate portocalii inaltate in lacomie, garduri impunatoare de fier, caini fiorosi ce latra si masini luxoase. In Budesti, asta-i centrul. "Particica" de patru sate unde barosanii satui de peisajul aglomerat s-au lafait in proprietati. De atata avutie, afara nici nu mai miroase a zapada, ci a caramida proaspata, gata sa fie zidita. Dupa anul 1990, oameni cu functii si cei intorsi din strainatate s-au intrecut in a cladi vile. Micul orasel nu are insa nici apa, nici canalizare, nici gaze. Primaria nu si-a putut permite astfel de investitii, asa ca unde-i ditamai casoiul e si-o fantana. In luxul fortat te intampina un aer strain. Nimeni nu-ti vorbeste, nici nu iese la poarta sa te intrebe de sanatate. Mandria comunei e castelul "italiencei", intins obraznic de mult. Toata lumea vorbeste de el si il filmeaza pe drum, ca pe un muzeu.
SATELE "SOCIALE". Acelasi drum te conduce spre un loc unde din departare se aude susurul unei
