Acum un an, vestea rapirii lor a cazut ca o bomba in redactii, parand de ne-crezut. Pret de 55 de zile, Purgatoriul lor a fost si al nostru. Dupa eliberarea lor din captivitate, au mai ramas intrebarile. Acum e clar: modalitatea de salvare a celor trei ziaristi romani rapiti in Irak - Marie-Jeanne Ion, Ovidiu Ohanesian si Sorin Miscoci - ramane un dosar strict secret. Dosarul rapirii e aproape clasat, pentru ca martorii-cheie sunt ori grav bolnavi (Omar Hayssam), ori in custodia altora (Mohammad Munaf). 28 martie 2005. Seara tarziu, cand te gandeai doar la cat de repede sa inchizi editia a doua a ziarului, primesti un telefon. "Cica au fost rapiti doi ziaristi romani in Irak." Atat. Cu asa o veste, in primele secunde chiar nu stii ce sa faci. Marina Constantinoiu Gabriela Antoniu
Era adevarat, aveam sa aflam peste numai o ora, doua, dupa ce digeraseram informatia ca pe ceva ce ni s-a intamplat noua, fiecaruia in parte. Si uite asa, timp de 55 de zile, cat a durat cosmarul numit "ostatici in Irak", presa romana a trecut de la agonie la extaz, neratand nici o etapa a dezinfor-marii, ridicolului, asa-zisei specializari in munca serviciilor secrete, contactelor cu reprezentantii comunitatii arabe din Romania si, de ce nu, a conflictului aproape deschis cu presedintele tarii. Traian Basescu n-a ezitat in a ne da 50 de ani pentru aflarea adevarului despre rapi-rea din Irak. A trecut primul. Mai avem 49. Dar sa vedem cu ce ne-am ales dupa un an de asteptare a adevarului. Noi, cei neimplicati sau implicati indirect in evenimente, si ei, protagonistii.
IN ASTEPTARE. Cei trei ziaristi rapiti, Marie-Jeanne Ion, Ovidiu Ohanesian si Sorin Miscoci, asteapta si ei adevarul. Si sa se faca dreptate. Omar Hayssam si Mohammad Munaf, cei doi acuzati ca ar fi organizat rapirea, sunt intr-o situatie "precara": ambii in detentie, unul aici, altul aiurea, nici unul cu un ve
