- Diverse - nr. 60 / 28 Martie, 2006 Rezulta ca exista o forma a puterii, ea fiind identificata prin rata sau viteza cu care este folosita energia (ca produs dintre o forta si distanta pe care o opereaza aceasta forta), ori lucrul mecanic efectuat, care in termodinamica se numeste putere termica, unitatea de masura fiind calul putere. O asemenea forma a puterii intra sub incidenta termodinamicii, fiind o putere ce apartine eternitatii, avand caracter atemporal. Ceea ce demonstreaza acest caracter atemporal sunt cele doua principii ale termodinamicii, in conformitate cu care nici o parte din uriasa energie (sau putere) a universului nu se creeaza acum, astfel incat universul nu s-a putut crea pe sine. Principiu ce corespunde intru totul cu Geneza 2: 1-3. Dupa cel de-al doilea (in concordanta cu Geneza 3:17-19), energia disponibila a universului descreste, indicand faptul ca, la un moment dat in trecut, intreaga energie (inclusiv materia) era disponibila si organizata perfect, asemeni unui ceas care tocmai fusese tras. Aceasta arata ca universul trebuie sa fi fost creat chiar daca nu s-a putut crea pe sine, murind cu mult timp in urma. Potrivit acestui principiu, puterea disponibila pentru continuarea proceselor din univers, oricat de uriasa ar fi aceasta, este pe cale de epuizare, fiind evident faptul ca sursa, inceputul acestor puteri, este in afara timpului, fiind asociata nu cu timpul, ci cu eternitatea. Inceputul ei a fost in afara timpului si posibila ei reinnoire trebuie, de asemenea, sa fie in afara timpului. Ea nu poate fi putere temporala, fiind prin urmare putere eterna, ce apartine unei forte atemporale, a unui creator existent deasupra creatiei, care este identificat prin Dumnezeu. El este sursa puterii ce pune in miscare procesul sau sistemul, fiind creatorul puterii propriu-zise. Teologia atribuie acestei puteri de mentinere a constantei energiei si d