- Social - nr. 61 / 29 Martie, 2006 In ciuda declaratiilor politicienilor romani, care, saracii de ei, daca au apucat si cate un loc prin Parlament sau se afla in spatele unor afaceri manoase, nu stiu cum sa ne mai lamureasca pe noi, cei multi, cat de bine o ducem, majoritatea romanilor ajungand sa nu mai suporte traiul zilnic. Mii, daca nu chiar milioane de familii, ajunse cu cutitul la os, constata, zi de zi, ca viata lor a devenit un chin blestemat, in care, durerea cea mai mare a lor, ca parinti, este aceea ca, la randul lor, copiii nu mai au nici o speranta la o viata mai buna. Cunosc sumedenie de tineri care regreta blocurile de locuit ceausiste, desi ei erau copii de gradinita in aceea perioada, doar pentru faptul ca acum le-ar trebui doua vieti pentru a ajunge sa aiba si ei un acoperis deasupra capului. Cu locuri de munca prost platite, cu nesiguranta zilei care le macina viata, cu grija fata de familii, multi romani nu mai vad nici o cale de iesire din situatia grea in care sunt. Dar, cei mai macinati de cazne sunt batranii nostri, ajunsi, la anii senectutii, sa depinda de copiii lor, ba chiar de mila unor vecini pentru a-si mai putea duce zilele. Macinati de boli, neavand bani suficienti pentru medicamente, pentru spitale, si, din nenorocire, nici macar pentru hrana, nu neaparat indestulatoare, ci macar una care sa le poata asigura minimul necesar, acesti oameni sunt la capatul puterilor, ca si al rabdarii. Rusinea Romaniei de a avea pensionari care sa protesteze in strada pentru un trai cat de cat decent, asa cum s-a intamplat recent la Galati, si nu numai, nu poate fi stearsa decat prin tratarea cu seriozitate, de catre guvernanti, a greutatilor cu care se confrunta acestia. Intr-o Romanie mercantila, in care o duc bine doar smecherii, afaceristii verosi, hotii si banditii la drumul mare, alaturi de cei aflati in structurile puterii, ce sinis