„Fii mitocan"! Da bine. Face rating. Aceasta este una dintre cele mai simple retete care asigura ascensiunea politica. In Romania, un liberal isi prepara, cu binecuvintarea calma si paterna a sefului sau de partid, aparitiile dupa aceste indicatii minimale si foarte eficiente.
Da, declaratiile lui Ludovic Orban cu privire la short-cut-urile in ascensiunea politica pentru femeile din Romania sint expresia unei mojicii in stare pura. E greu de argumentat ca sint discriminatorii, cum se incearca, dar mojice sint, si inca, cu asupra de masura.
Da, ele pica intr-un moment nefericit, asa cum nefericit pica, de mult timp, orice declaratie de acest fel intr-o Romanie in care o femeie trebuie sa munceasca de doua ori mai bine decit un barbat pentru ca efortul sau sa fie apreciat la jumatatea celui facut de un barbat.
Da, spusele lui Orban, lipsite de echivoc, sint psihanalizabile, cap-coada, si, dintr-un asemenea eventual demers, autorul lor nu iese deloc bine. Cu atit mai mult cu cit Orban nu e la primele afirmatii de acest gen. Da, e jenant pentru un om politic care se revendica de la valori liberale sa vorbeasca intr-un asemenea hal, numit prompt si inspirat de presa „sub-Orban". Insa asta nu e totul.
Adunate, sensurile de mai sus compun doar coaja unei stari de fapt care indica limpede un mod deviant de a face politica in Romania.
Plastic spus, e vorba despre politica in format tabloid. Muzical vorbind, e politica in ritm de manele. E o politica a mitocaniei, spus pe sleau. Nu e greu de facut o caracterizare a acesteia. Politica mitocaniei e subsitutul totalmente neadecvat al „politicii politicilor".
E o modalitate inconsistenta, dar zgomotoasa, latratoare, de a exista si de a fi in prim-plan ca politician, functionind dupa principiul conform caruia vizibilitatea e suficienta; nu e nevoie, ba chiar e i
