In 10 martie a avut loc la Muzeul National de Istorie o dezbatere cu titlul Prejudiciu versus consacrare in manualele de limba si literatura romana. Dezbaterea a fost organizata de Asociatia Cartea scolara, Editura Aramis si revista Tribuna invatamantului. Alaturi de organizatori, au participat la aceasta intilnire reprezentanti ai Oficiului Roman pentru Drepturi de Autor, ai Ministerului Educatiei si Cercetarii, ai Consiliului National pentru Curriculum, editori, autori de manuale, jurnalisti.
Marturisesc ca titlul dezbaterii m-a nedumerit, pentru ca, in calitate de autor de manuale, mi s-a parut ca pune o falsa problema. Rolul unui manual nu este in nici un caz acela de a „prejudicia“ sau de a „consacra“ autori, ci de a folosi texte adecvate scopurilor didactice prevazute prin programe. Chestiunea autorilor devine, din acest punct de vedere, secundara. M-am inselat insa asupra intentiei organizatorilor, pentru ca, de fapt, acestia aveau sa puna in discutie proiectul Legii drepturilor de autor, care afecteaza intr-un mod nemijlocit elaborarea manualelor scolare.
- Calitatea manualelor va avea de suferit
Despre ce este vorba? Foarte simplu, despre faptul ca pentru orice text folosit intr-un manual editurile vor avea de platit drepturi fie autorilor (in cazul in care acestia sint in viata si au aceasta pretentie), fie mostenitorilor legali ai autorilor (in acest moment se stie ca, de pilda, exista mostenitori legali ai drepturilor de autor ale lui Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu sau Vasile Voiculescu), fie unei asociatii de gestiune colectiva a drepturilor de autori numita CopyRo (care incaseaza drepturile pentru toti autorii decedati de mai putin de 70 de ani). Justificarea acestei reglementari este, fireste, alinierea la standardele europene in privinta respectarii drepturilor de autor.
Trebuie sa spun ca nu stiam despre acest
