Un eveniment inedit in istoria Romaniei, faptul ca doua echipe de fotbal romanesti joaca intre ele la nivel inalt, este prilej de fervoare pentru natiune. Si bine ca este. Este un eveniment important care merita tratat cu multa deferenta. Unii comentatori intr-ale politicului si mondenitatii politice, usor deranjati de interesul pentru sport din zilele acestea, au aruncat cu ironii de genul „victoria jocului asupra lucrurilor serioase“ sau „triumful fotbalului care nu poate folosi decit tribunelor“, ce sa mai... e vorba despre „un simplu meci“ care paleste in fata importantei viitorului Raport de tara al Comisiei Europene. in fine, ne facem ca nu observam inepta comparatie.

Sportul este un lucru foarte serios, care foloseste intregii societati, nu doar tribunelor, si care este mult mai important decit un raport de tara in plus sau in minus, fara a minimaliza aici importanta procesului de integrare europeana. Sportul este spatiul confruntarii de tip modern. Ce poate fi o olimpiada mai mult decit o confruntare sportiva? Este o confruntare politica! Aceasta este ratiunea de a exista a sportului: de a oferi un spatiu de infruntare, lupta, competitie natiunilor si campionilor lor. Din pacate, s-a uitat adevaratul inteles al cuvintului campion si, odata cu aceasta uitare, si principiul care a transformat macelurile istoriei in competitii sportive mai mult sau mai putin civilizate. Campionii erau de fapt cei mai buni luptatori a doua armate pe cale de a se razboi, armate care, in loc sa se infrunte direct, isi delegau cei mai buni combatanti sa le reprezinte – campionii –, iar victoria unui campion asupra altuia era recunoscuta drept victoria unei armate asupra celeilalte si avea implicatiile politice de rigoare. Campionii au fost cei care au transformat armatele de combatanti in armate de suporteri.

Faptul ca cei mai buni sportivi, campionii nos