O cinematografie nu se face numai cu filme de calitate, dar numai filmele de calitate pot face o cinematografie. Cind am scris, in ’93, articolul Despre un Cinematograf care nu exista, Laurentiu Damian m-a pirit lui George Littera; astazi, ne dam seama ca Laurentiu Damian n-are atita gura cit ar fi trebuit sa pirasca non-stop...
Pina la urma, cind tragi linie si faci adunarea, nu poti da vina pe altcineva decit pe tine ca nu ti-a iesit socoteala. „Meritam o cinematografie mai buna?“ De ce am merita-o? Ce facem ca s-o meritam? Sintem suma defectelor, nu a calitatilor noastre. Mai intii sa umblam acolo, la defecte, si-apoi sa pretindem ca meritam „altfel“ de cinematografie.
Sint foarte „simptomatice“! Dar stiti ceva? Mi se pare chiar amuzant ce s-a intimplat. in primul rind pentru ca a scos la iveala – inca o data – ceea ce as numi un deficit de inteligenta. Carevasazica dl Mihnea Gheorghiu, cel mai longeviv presedinte din aceasta tara, se-ntilneste in conclav, la fapt de seara, cu onomastic-predestinatul domn Pivniceru si, vazind lista de premianti adusa de UCINefilul domn Damian, urla distins: “Ce-i cu Marele Premiu pentru Puiu?! Adica asta ne-njura si noi sa-l premiem!?!“ Si hirst, il taie de pe lista. Omeneste, cum sa nu-l intelegi? Numai ca, iata, de la un politruc cu vechi state ca dl M.G. te-ai astepta la mai multa diplomatie: de ce sa nu eviti un scandal, daca-ti sta in putinta? Ce-l costa sa-i lase lui Puiu Marele Premiu – oricum nu s-ar fi dus sa si-l ia?... – Dar atunci, cum sa-l „serveasca“ pe alde domn Nicolaescu, vechi tovaras de drum? Si pe dl Pita, care orisicit? Nu s-ar simti dinsii nasol sa primeasca un premiu mai mic decit obraznicu’ de aviar?!... Si, asa, cel mai bun film romanesc al anului trecut – Moartea domnului Lazarescu – este suntat de la un premiu ce i se cuvenea, pentru ca UCIN-ul „este o familie“, si-n aceasta familie –
