Radu Albala, Femeia de la miezul noptii si alte povestiri desculte, postfata de Radu Cosasu, Editura "Humanitas" (tel. 021/311.23.30), colectia "Cartea de pe noptiera", 226 pag.

Radu Albala (1924-1994) a fost un personaj inconfundabil al Bucurestiului din a doua jumatate a secolului trecut. In uniformizarea proletara a sepcilor si gulerelor rasfrante, apoi a blugilor si puloverelor, el purta numai costume de stofa fina, camasi imaculate, papion si palarie. Era totdeauna de o eleganta impecabila ca infatisare si maniere, de o distinctie care impunea pana si militienilor. Intr-o lume a batutului pe burta si a limbii de lemn, a inculturii si prostului gust etalate ca un panas al "originii sanatoase", el era, ca musca in lapte, un domn. Un alien din alt timp si spatiu, dar deloc alienat, fiindca stia sa gaseasca si sa se bucure de placerile vietii, de la cele trupesti la cele carturaresti. Absolvent de Filologie clasica si Drept, s-a refugiat in anii potrivnici spiritului intr-o zona mai putin expusa ideologic: a tradus proza istorica latina, a editat literatura romana veche - Dimitrie Cantemir, Anton Pann, G. Sion. A scris o biografie a lui Antim Ivireanu si si-a castigat existenta transpunand in romaneste clasici francezi sau stilizand traducerile altora. Migalind ca editor pe texte romanesti din secolul al Xviii-lea, a deprins rafinamentul arhaismelor si al expresiilor iesite din uz, pe care le-a montat, giuvaere stilistice, in limbajul contemporan al propriilor proze, scrise de placere si ca refugiu salutar din ceausism. Radu Albala a scris putin, dar, ca si infatisarea lui, povestirile publicate in volumele din 1984 si 1987 faceau nota discordanta in peisajul literar al vremii, dominat de curente novatoare. Nu erau anacronice, cum nu sunt nici azi, erau altceva. Daca am vorbi in termeni culinari (nu e o impietate, Radu Albala era un gourmet), "descultele